Odată m-am trezit
Pe la răsărit ;
Intr-o grădină fermecată
Unde mii de miresme m-au lovit deodată.
Multe ganduri mi-au străbătut mintea,
Nestiind unde mă aflu sau dacă eram tinută ca si lintea.
Mă uit imprejur
Iar florile se deschid asta pot să jur!
Mă uit in sus si văd cum Soarele
Isi aruncă ca niste sulite razele.

Mă atrag niste trandafiri,
Care sunt plini de spini.
Stăteau impozanti,
Ca niste giganti!
Să vina spre ei nimeni nu-ncerca
Dar dacă nu eu atunci cine altcineva ?

Si la fel cum zidul protejează castelul,
Asa si Cel Rosu protejează Cerul!
Pentru mine cerul era un trandafir:
Unul Albastru cu o noantă de argintiu.
Dar s-a inserat.
Si pană ce m-am intrebat,
Grădina s-a si fermecat,
Si cu-o vrajă s-a ferecat.
Iar eu m-am interesat
Si atunci am si aflat:
Că Gradina Fermecată
Putea fi vizitată
Doar in vise cateodată!!!